Iaşi, oraşul cartierelor-pod. Legendele urbane le asociază cu prostituate şi decapitări

În municipiul Iaşi au existat patru poduri: Podu Roş, Podu de Fier, Podu de Piatră, acestea denumind şi la ora actuală cartiere ale oraşului, şi Podul Verde, care nu mai există.

Specialiştii în toponimie şi dialectologie au aflat etimologia podurilor din Iaşi. În municipiu au existat patru poduri, trei dintre ele delimitând chiar cartiere ale oraşului care există şi astăzi. Este vorba despre Podu Roş, Podu de Piatră şi Podu de Fier. Se pare că aceste construcţii peste ape au fost realizate de slavi şi au fost întotdeauna din lemn.

„Podul a însemnat iniţial o construcţie din lemn pentru că a înlocuit puntea, aceasta fiind un copac prăvălit peste râu. La noi, podul, construcţia romanilor a devenit un copac, s-a depreciat semantic. Noi am avut punte. Slavii care au venit în părţile noastre au făcut poduri pentru că puntea era în zonă de munte. Ei s-au temut de zone închise, slavii au fost un popor de stepă şi au circulat la noi ca tătarii şi turcii. Se temeau de păduri, ei trebuiau să vadă de la distanţă ce se întâmplă acolo. Ei au făcut la noi construcţiile de la şes, care nu mai puteau fi o punte, ci un pod„, spune profesorul Stelian Dumistrăcel, cercetător la Departamentul de dialectologie la Institutul de Filologie Română „A. Philippide”.

Cea mai „controversată” construcţie peste apă din oraş a fost Podu Roş, despre care au circulat mai multe legende urbane. Astfel, s-a scris că numele ar proveni de la numeroasele cârciumi și bordeluri din zonă. Denumirea de „Podu Roş” ar fi fost dată pentru că bordelurile aveau perdele roșii și felinare de aceeași culoare şi s-a presupus că roșul dominant pe timp de noapte a dat numele. O altă legenă spune că în apropiere, ar fi existat un loc de execuție, iar apa se colora in roșu la fiecare decapitare.

Specialiştii demontează aceste mituri despre care spun că au circulat doar din dorinţa de senzaţional.

„Ceea ce s-a spus este foarte simpatic, dar neadevărat, n-are nicio valoare. Bordeluri erau pe strada Gării. Podu Roş era într-o parte exterioară a oraşului pe atunci, acelea sunt proiecţii dintr-o memorie ludică. Aceste legende sunt pentru a da culoare faptelor, sunt prezentate provocator. Nici cu decapitarea nu e adevărat, sunt exagerări, reconsiderări, nu s-a pus problema vreodată aşa. Circulă aceste legende, dar acestea sunt reproiectări dintr-o memorie ludică şi romantică. Se căuta senzaţionalul, roşul este culoare de la bordel, culoarea sângelui. Podu Roş a primit denumirea de la culoarea balustradelor„, mai spune profesorul Stelian Dumistrăcel.

Despre Podu de Fier şi Podu de Piatră denumirea vine strict de la materialul din care a fost construit. Astfel, într-o perioadă în care podurile erau întodeauna din lemn, acestea ieşeau din tipar şi au primit o denumire pe măsură.

Podu de Piatră

 „Din cauză că a intervenit modernizarea oraşelor a făcut să apară Podul de Fier şi noi avem unul. Atunci când a fost făcut acesta, în Iaşi erau încă multe poduri de lemn şi ca să-l distingă i-au zis de Fier, respectiv de Piatră„, spune profesorul Stelian Dumistrăcel.

În Iaşi a existat şi un Pod Verde, iar specialiştii susţin că denumirea vine de la culoarea vopselei. „Podul Verde a fost mai sus de Copou, acolo unde este bisericuţa dintre vii, de la Grădina Botanică este un pârâu, numai acolo putea să fie. Podul Verde era vopsit în verde şi de aceea a primit această denumire„, spune profesorul Dumistrăcel.

Sursă:  Adevărul.ro